Biserica “Sfantul Spiridon Berevoiesti” e monument istoric de importanta nationala. Conform studiilor istoricului N. Iorga, crucea de piatra din vecinatatea bisericii, datata 1726, a reprezentat dovada existentei acestei biserici inca din secolul al XVIII-lea. O alta mentiune a acestui locas de cult e pomelnicul bisericii intocmit de preotul Marcu care are inregistrari incepand cu 3 august 1811.
Primul hram al bisericii din Berevoiesti a fost cel al “Adormirii Maicii Domnului”, conform informatilor din catagrafiile vechi ale lacasurilor de cult intocmite pentru targul Valenii de Munte. In cuprinsul statisticii din anul 1832 s-a notat faptul ca mosia bisericii apartinea mosnenilor, preoti fiind atunci popa Marcu si popa Tanase , fiind pomenit si tarcovnicul Ionita, fiul preotului Toma. In catagrafia din 1833 biserica e mentionata ca una “din zid”. Biserica fusese construita pe artera cea mai veche a asezarii, pe drumul oilor care merge spre munte. Se pare ca marele cutremur din 1838 a distrus acest asezamant bisericesc. Biserica actuala, a carei vechime nu se cunoaste, este din lemn, dar este tencuita si poarta hramul “ Sfantul Spiridon”. Ea a fost ridicata(adusa) pe fundatiile bisericii anterioare. A preluat si hramul celei anterioare, dovada constituind-o prezenta icoanei Adormirii Maicii Domnului la intrarea in biserica, in exterior, deasupra usilor de la intrare.
In preajma anului 1840 mosnenii-stapanitori ai mosiei Berevoiesti, ramanand fara biserica, au adoptat un procedeu obisnuit, acela de a cumpara si remonta o biserica din lemn in locul celei disparute. Aceasta include actualul naos si altar si e o constructie tipica din lemn, de pe Valea Teleajanului, cu structura peretilor din barne orizontale din stejar, cioplite manual si ornamentate in coada de randunica. Un brau in torsada sculptat in lemn imparte fatada in doua registre orizontale. Doua ante de mici dimensiuni marcheaza separatia la origine intre pronaos si naos care ulterior a fost desfiintata. Pe baza cercetarilor intreprinse in ultima vreme a fost identificat pe coltul de sud-vest, inglobat in zidaria pridvorului, un stalp fasonat specific prispelor si foisoarelor bisericilor si locuintelor de pe Valea Teleajanului ceea ce duce la presupunerea ca biserica a avut un pridvor cu stalpi sculptati.
Planul bisericii e de tip nava cu turn-clopotnita octogonal situat deasupra pronaosului. Biserica urmareste impartirea specifica cultului ortodox: altar asimetric, poligonal, naos, pronaos si un pridvor de data mai recenta. In a 2-a jumatate a secolului al XIX-lea s-a executat actualul pronaos si cupoleta ce marcheaza naosul.
Altarul are forma poligonala la interior si exterior, forma ce se regaseste si-n sistemul de boltire. Despartirea altarului de naos se face printr-un iconostas de zidarie format din trei registre: al proorocilor, al praznicelor si icoanelor imparatesti. Moleniile, crucea, icoanele imparatesti sunt realizate pe suport de lemn, icoanele registrelor superioare fiind pictate in aceeasi tehnica ca si pictura murala. Naosul a primit ca sistem de boltire o calota sferica care prin intermediul pandantinilor face trecerea la peretii verticali ai bisericii pe zonele de nord si sud , pereti ce au cate o fereastra in axul transversal, ferestre de forma dreptunghiulara. Pronaosul actual, facut din paianta din lemn cu caramida, e delimitat de naos de un zid care central are practicat un gol ce permite accesul in celelalte spatii ale bisericii. Simetric, stanga-dreapta intrarii, sunt doua nise ce au corespondent in ambele incaperi. Pronaosul are tavan realizat din lemn. Acoperisul, din sindrila, e in doua ape, iar pe fatada de vest e prevazut cu o a treia panta. Turla hexagonala si acoperisul acesteia e realizat tot din sindrila .Sarpanta situata deasupra pronaosului si naosului este mai recenta dar capriorii sunt fasonati manual.
Turnul clopotnita situat pe pridvor are structura din barne din lemn, grinzile fiind imbinate cu cuie din lemn si cuie metalice forjate manual. Frontonul de pe fatada vestica este de data mai recenta, pastrandu-se in interior si versantul inclinat al acoperisului, mai vechi. Realizarea lui poate fi plasata spre sfarsitul sec. al XIX-lea sau inceputul sec. al XX-lea si sa reprezinte o citadinizare datorata influientei neoclasicismului. Accesul in biserica se face prin usa amplasata pe fatada de vest. Desi initial biserica n-a fost tencuita, s-a realizat tencuirea ei: barnele din lemn au fost aschiate prin cioplire, aplicandu-se tencuiala suport cu adaos de fibre vegetale. Tinand cont ca in istoria bisericii a existat o perioada destul de mare (din 1980 pana in 2004) cand nu s-a mai oficiat slujbe in ea – singura data la care se mai slujea era la 12 decembrie, de hram – biserica a intrat intr-o stare de degradare accentuata, fiind necesara atat consolidarea ei cat si conservarea – reastaurarea picturii si completare cu pictura din nou in zonele lipsite de pictura. Asupra cladirii, in 2007, s-au executat lucrari de consolidare a infrastructurii, ocazie cu care au fost inlocuite barnele inferioare putrezite si reparata paianta pronaosului. In 2005 fusesera refacute tencuielile exterioare. Prin proiectul facut de domnul inginer Hoinarescu Calin si aprobat de Ministerul Culturii si Cultelor si de Patriarhia Romana prin comisiile abilitate, in anii 2007 – 2008 s-au facut reparatii privind consolidarea peretilor interiori, la pardoseli- turnandu-se sapa si punandu-se dusumea si izolatie, s-au efectuat tencuieli la interior necesare noii picturi, si lucrari de termoizolare cu vata bazaltica pe extradosul boltilor, lucrari de reparatii la planseul din lemn, sarpanta, turla si pereti. S-au tencuit peretii interiori pe zonele fara pictura, cu mortar de var-nisip. Mobilierul a fost achizitionat in anul 2009.
Pictura e realizata in tehnica ulei, in stil realist de Gh. Cepoiu, ucenic al pictorului Tatarescu, in jurul anului 1920. In prezent sunt fragmente de pictura originala, restaurata, in calota naosului: Iisus Hristos Pantocrator cu pandantivii, arcul triumfal-medalioane, semicalota altar, sfinti ierarhi – pereti verticali altar. Pictura prezinta calitati artistice peste medie si a fost conservata in situ in zonele sus mentionate, restul bisericii completandu-se cu pictura din nou. Lucrarile de conservare – restaurare a picturii murale si completare cu pictura noua au fost realizate de pictor restaurator Stefanita Gabriela in perioada iulie 2009 – martie 2010 dupa ce au fost obtinute avizele Ministerului Culturii si Cultelor si al Patriarhiei Romane prin comisiile abilitate. In ceea ce priveste pictura originala, in conca altarului e reprezentata Maica Domnului Platytera, flancata de sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. In partea inferioara a peretilor altarului sunt reprezentati bust sfinti ierarhi si diaconi. Pe arcul triumfal din naos sunt reprezentate trei medalioane pe fond albastru cu stele albe: sfintii Prooroci David si Solomon, iar in mijloc Cel Vechi de zile. Calota naosului e decorata cu Iisus Hristos Pantocrator iar in pandantivi sunt reprezentati cei patru evanghelisti. Cat priveste zonele fara pictura originala, s-au pictat urmatoarele scene:
- in naos :
- timpanul de nord –“Coborarea la iad”, iar in cel de sud – “Nasterea Domnului”
- la vest pe arcul dinspre pronaos – “Sfanta Treime la stejarul din Mamvri”
- pe peretele de sud –“Botezul Domnului”, pe cel de nord – « Rastignirea Domnului », iar pe cel de vest - «Schimbarea la Fata »
-in registrul inferior avem pictati sfinti mucenici si pe sfintii Imparati Constantin si Elena, iar in dreptul coloanelor – sf. Cuv. Stalpnici Simeon si Daniel.
- in pronaos :
- tavan din scandura lacuita
- pereti verticali sud si nord cu sfinti cuviosi
- pe peretele de vest e pictat un sfant Cuvios si Preafericitul Patriarh Daniel; tot aici va fi pisania bisericii.
Biserica detine o colectie de carti si icoane vechi, intre acestea fiind si un “Catavasier” mai vechi de anul 1639.
In aceasta biserica se afla sfintitele odoare ale Sfantului Spiridon (papucul).
